A

Abces – colecţie purulentă, formată sub acţiunea unor agenţi microbieni;
Ablatie - îndepărtarea unor lucrări protetice;
Abraziune - uzura suprafeţelor dentare;
Acrilat - raşină acrilica macromoleculară;
Adrenalina - substanţă anestezică loco-regională care măreşte concentraţia locală prin încetinirea substanţei anestezice ;
Afta - afecţiune a mucoasei bucale ce debutează cu o senzaţie de prurit şi prin spargere lasă locul unei mici ulceraţii;
Alveola - cavitate osoasă în care sunt implantaţi dinţii;
Alveolita – infecţie localizată la nivelul alveolei de cauze multiple;
Amalgam - material nefizionomic, utilizat în obturaţii de durată, obţinut din amestecul mercurului cu diferite metale;
Amprenta - copia negativă, fidelă a unei regiuni anatomice, folosită pentru confecţionarea lucrărilor fixe şi mobile;
Anchiloza temporo – mandibulară - limitarea permanenta a mişcărilor mandibulei, datorită organizării unui tesut fibros ce duce la sudarea condilului la cavitatea glenoidă ;
Anestezie - introducerea în organism a unor substanţe care au proprietatea de a provoca dispariţia sensibilităţii;
Apex - portiunea terminală a vârfului rădăcinii dentare;
Arcada dentară - totalitatea dinţilor implantaţi în alveolele osului maxilar şi mandibular;

B

Bont dentar - porţiunea coronară a dintelui fără smalţ, rezultată în urma şlefuirii coronare pe toate feţele, până la îndepărtarea unui strat dur, de 1-2 mm grosime;
Bresa edentata - zonă rezultată prin pierderea de pe arcadă a unuia sau a mai mulţi dinţi;
Bruxism - strângerea violentă a arcadelor dentare prin contractarea puternică a muşchilor ridicatori ai mandibulei sau involuntar, de regulă în timpul somnului (scraşnirea dinţilor);

C

Cabinet dentar - încăpere destinată exercitării profesiei de stomatolog;
Calcifiere - proces biologic de depunere de săruri de calciu la nivelul structurilor dentare, prin amelogeneză, dentinogeneză, cementogeneză;
Cale falsă - traiect anormal, realizat accidental, în urma unui tratament dentar, cu freze sau ace de canal;
Calxyd - substanţa biologic activă pe bază de săruri de calciu utilizată pentru coafaj pulpar şi protejarea pulpei vii sub obturaţie definitivă;
Camera pulpară - spaţiul din interiorul coroanei dentare, cu pereţii formaţi din dentină, în care se află pulpa dentară;
Canal dentar - spaţiu natural, alungit, situat în interiorul dintelui şi care conţine pulpa radiculară;
Canal radicular - canal care traversează rădăcina dintelui din camera pulpară pana la apex şi conţine pachetul vasculonervos;
Canin - cel mai puternic dinte monoradicular, făcând parte din grupul dinţilor frontali;
Carie dentară - proces distructiv cronic, care evoluează fără fenomene inflamatorii tipice, provocând necroza ţesuturilor dentare dure şi, în stadiul final, infectarea pulpei;
Cauterizare - metodă chirurgicală utilizată pentru distrugerea ţesuturilor normale sau patologice, pentru a face hemostaza cu ajutorul unor agenţi chimici sau fizici;
Cavitate - spaţiu gol situat într-o anumită regiune a corpului sau într-un organ;
Captuşirea protezei - adăugarea unui material acrilic la suprafaţa mucozală a protezelor;
Celulită - inflamaţie superficială sau profundă a ţesututului conjuctiv subcutanat, caracterizată prin impastarea difuză sau nodulară a acestui tesut;
Cement radicular - ţesut dentar, ce acoperă dentină radiculară de la colet pana la apex;
Cheie de culori - dispozitiv pe care sunt fxaţi dinţi artificiali din porţelan sau acrilat, cu ajutorul caruia se stabileste culoarea dinţilor artificiali;
Chiuretaj - intervenţie chirurgicală folosită pentru a răzui, cu ajutorul unei chiurete, pereţii din interiorul unei cavităţi, pentru a îndepărta unele neoformaţii sau tesutul de granulaţie, în scop diagnostic sau terapeutic;
Chlumski - substanţă antiseptică, utilizată în tratamentul medicamentos al gangrenei pulpare;
Cingulum - proeminenţă situată în treimea gingivală a dinţilor frontali;
Ciment - substanăţ utilizată pentru realizarea unei adeziuni puternice între 2 suprafeţe;
Câmp protetic - totalitate a ţesuturilor cu care proteza vine în contact;
Cleşte - instrument pentru realizarea de extractii dentare, în ortodonţie pentru cercuri pentru aparate ortodontice;
Clorura de zinc - substanţa cu efect astringent, cicatrizant şi antiseptic;
Coafaj direct - metoda biologic conservatoare, care constă în acoperirea pulpei dentare cu o substanţă neiritantă, cu acţiune antiseptică şi antiinflamatoare, ce menţine în totalitate vitalitatea pulpei dentare;
Coafaj indirect - act terapeutic complex, prin care se asigură dezinfectarea plăgii dentinare şi obliterarea canaliculelor dentinare, protecţia pulpei faţă de agenţi fizici şi chimici, precum şi stimularea mecanismelor de neodentinogeneză, ce se realizează prin aplicarea pe plaga dentinară a unui strat de material de coafaj;
Colet dentar - zona intermediară dintre coroana şi radacină, unde are loc joncţiunea smalţ-cement;
Consultaţie - actul prin care medicul stomatolog stabileşte diagnosticul şi indicaţiile de tratament ale afecţiunilor buco-dentare, pe baza unui examen clinic pe care îl materializează prin completarea fişei stomatologice;
Coroana Jacket - lucrare protetică de acoperire fizionomică;
Coroana mixta - lucrare protetică alcatuită dintr-o parte metalică şi una fizionomică;
Corp de punte - construcţie protetică de înlocuire a dinţilor lipsă, ce se fixează pe dinţii naturali, cu ajutorul a minim două elemente de agregare;
Cracmente - zgomote sau pocnituri intra-articulare, percepute de medic la palpare în timpul mişcărilor de dechidere/închidere a gurii, ca urmare a diferitelor afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare;
Creasta dentară - proeminenţă ce se înalţă spre suprafaţa ocluzală a dinţilor laterali sau pe suprafaţa palatinală şi linguală a frontalilor superiori şi inferiori;
Cuspizi - formaţiuni ovalare ce se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginile incizale ale caninilor, ale căror formă şi dimensiuni variază de la un dinte la altul, ca şi de la pacient la pacient;

D

Decapuşonare - metoda chirurgicală folosită în excizia fibromucoasei ce acoperă coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuării şi reuşitei erupţiei;
Deglutiţie - act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gură, prin esofag, în stomac;
Demineralizare - pierderea sau scăderea constituenţilor minerali ai organismului;
Dentina - stratul cel mai gros din structura dintelui, aflat sub smalţ;
Dentiţie - proces de formare şi apariţie a dinţilor la om;
Detartraj - metode terapeutică, prin care se îndepartează depozitele de tartru supra şi subgingival de pe dinţi şi de pe lucrări protetice;
Diastema - dizarmonie dento-alveolară cu spaţiere interdentară, caracterizată prin existenţa unui spatiu de 2-10 mm între cei doi incisivi centrali superiori;
Diga - foaie de cauciuc foarte subţire, care se perforează şi se aplică la coletul dintelui în vederea realizării sterile a câmpului operator;
Dinte - element complex al aparatului masticator, a cărui acţiune este dependentă de forţa musculară;
Distalizare - tendinţa de deplasare a dinţilor în sens orizontal;
Durere - sistem de alarmă, pe care organismul îl declanşează în legatură cu producerea unui proces patologic;

E

Ectopie - erupţia unui dinte în afara poziţiei lui normale pe arcada alveolară;
Edem Quincke - accident alergic produs în urma anesteziei loco-regionale, manifestat prin edem difuz al feţei, cu tumefacţii accentuate ale pleoapelor şi buzelor;
Edentaţie - stare fizio-patologică, ce se caracterizează prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada dentară;
Egresiune dentară - fenomen de erupţie dentară pe arcada cu depaşirea planului de ocluzie, determinat de lipsa dintelui antagonist sau de infecţia dintelui care egresează;
Electrocauter - instrument ce serveşte la electrocauterizarea unor plăgi bucale;
Elevator - instrument folosit pentru extracţii dentare şi ale resturilor radiculare, precum şi în secţionarea ligamentului circular alveolo-dentar;
Erupţie dentară - fenomen fiziologic prin care dinţii migrează, pe măsura formării lor, traversând osul şi fibromucoasa gingivală, exteriorizându-se pe procesul alveolar, în cavitatea bucală;
Eugenat de zinc - material de obturaţie de bază a cavităţilor, în combaterea hiperesteziei dentinare şi ca material de obturaţie radiculară;
Extirpare devitală - metodă chirurgicală prin care se îndepărtează pulpa dentară în totalitate, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice;
Extirpare vitală - metodă chirurgicală prin care se îndepartează în totalitate pulpa dentară prin anestezie;
Extractie - intervenţie de necesitate, care constă în îndepărtarea unui dinte bolnav, care provoacă şi intreţine procese patologice locale, regionale şi generale, ce nu pot fi rezolvate prin tratamente conservatoare;

F

Faţetă - construcţie protetică ce reconstituie partea vizibilă a dintelui artificial, având forma şi culoarea dintelui natural;
Fir de matase - mijloc secundar de igienă bucală, ce urmăreşte îndepărtarea resturilor alimentare din spaţiile interdentare, fără lezarea parodontiului marginal;
Fistula - canal format accidental sau operator, care comunică cu o glandă sau o cavitate şi drenează secreţiile acestora;
Fisuri dentare - spărturi ale smalţului sau smalţ plus dentină, fără pierdere de substanţă, dificil de diagnosticat;
Fluor - element chimic folosit în creşterea rezistenţei dentare;
Fluoroprofilaxie - metoda terapeutică prin care se urmăreşte creşterea rezistenţei dentare faţă de agenţii cariogeni prin administrarea de fluor;
Fonaţie - funcţie a aparatului dento-maxilar cu rol important în dezvoltarea lui;
Fractura dentară - leziune a smalţului, dentinei, cementului, în care porţiuni din dinte sunt desprinse şi pot interesa uneori pulpa coronară sau radiculară;
Fracturi mandibulare - leziuni cu întreruperea continuităţii osului mandibular, produse de agresiuni, accidente etc;
Frenectomie - metode chirurgicală de corectare a frenurilor labiale hipertrofice, îngroşate, ce constă dintr-o incizie eliptică de o parte şi de alta, excizându-se porţiunea îngroşată, în vreme ce marginile plăgii se suturează;
Frenoplastie - metoda chirurgicală de corectare plastică a frenurilor linguale şi labiale foarte scurte;
Frenotomie - metoda chirurgicală de corectare a frenurilor scurte şi subţiri;
Freze dentare - instrumente ce devin active prin rotaţii, folosite în scopul abrazării, tăierii substanţei dure dentare etc;
Fronda mentonieră - aparat pentru imobilizarea fracturilor mandibulei, folosit în toate formele de fracturi;
Fuloar - instrument metalic, utilizat pentru obturarea cavităţilor dentare;

G

Ganglion - grup de celule nervoase situate în afara creierului şi a măduvei;
Gangrena - proces septic localizat în ţesuturi pulpare cu vitalitate pierdută în care are loc descompunerea ţesuturilor sub influenţa germenilor bacterieni;
Gingie - parte componentă a parodontiului de învelis, ce acoperă osul alveolar care înconjoară coletul dintelui;
Gingivite - modificări inflamatorii limitate iniţial la mucoasa gingivală, fără cuprinderea ligamentului alveolare;
Glanda salivară - masa de tesut cu rol de secreţie a salivei la nivelul cavităţii bucale;
Gume de lustruit (polipant) - instrumente rotative, folosite pentru lustruirea directa în cavitatea bucala a lucrărilor protetice, a suprafeţelor de smalţ dupa detartraj;
Gutiera - construcţie protetică, ce acoperă un grup de dinţi vecini pe faţa lor vestibulară, ocluzală şi orală, cu rol de imobilizare a fracturilor mandibulare sau are rol în albire dentară;

H

Halistereza - proces reversibil de demineralizare osoasă, localizat la nivelul cavităţi bucale, în special la nivelul osului alveolar;
Hemostaza - oprirea unei hemoragii postextractionale;
Herpes – erupţie veziculară, cu sediu, de predilecţie, în zonele de trecere dintre mucoasa şi tegument: buze, comisura bucală, nări, pleoape; -
Hidroxid de calciu - substanţă biologic activă, utilizată în coafajele directe, în deschiderea accidentală a camerei pulpare, ce are rol de a menţine neodentinogeneza;
Hiperemie preinflamatorie - faza incipientă a inflamaţiei pulpare, care are simptomatologie proprie şi necesită metode particulare de tratament;
Hiperestezie - fenomen dureros produs pe baza modificărilor metabolice, biochimice, etc;
Hârtie de articulaţie - material utilizat în depistarea obstacolelor ocluzale prin interpunerea ei între cele două arcade;

I

Implant dentar - metodă ce constă în introducerea într-o alveolă naturală sau creată chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixează o coroană artificială;
Imobilizare dentară - metode ce constă în consolidarea dinţilor parodontotici într-un bloc pluridentar, capabil să se opună funcţional forţelor nocive;
Incisivi - dinţi cu coroană în formă de lopată, aşezaţi în partea anterioară a arcadei dentare, cu rol în tăierea alimentelor;
Incizie - secţionare chirurgicală a ţesuturilor cu bisturiul sau cu alt instrument tăios;
Incluzie dentară - anomalie dento-maxilară, caracterizată prin rămânerea dinţilor în profunzimea osului alveolar după trecerea termenului de erupţie, fără tendinţa de a erupe;
Inervaţie - distribuţia unui nerv într-un organ sau ţesut;
Infecţie - stare patologică a organismului, cauzată de pătrunderea şi dezvoltarea în interiorul acestuia a unui agent patogen;
Inflamaţie pulpară - totalitatea reacţiilor şi proceselor cu caracter de adaptare, care se dezvoltă în pulpă, într-o succesiune de faze, ca urmare a acţiunii unui agent patogen;
Inserţie - fixarea unui organ sau a unei părţi de organ pe un alt corp, de obicei mai rezistent;
Iodoform - slab antiseptic în stare cristalină introdus ca atare în plăgile post-extracţionale, sub formă de masă;

L

Leucoplazie - leziune a mucoasei bucale cu potenţial de malignizare, favorizată de factori iritativi(alcool, tutun,etc,);
Lidocaina (xilina) - anestezic local, cu efect rapid şi de durată.Se poate utiliza şi în amestec cu adrenalina;
Limba - organ musculos, învelit de o mucoasă;
Lipoame - formaţiuni tumorale beligne, alcătuite din ţesut adipos;
Luxatia mandibulei - accident produs de obicei la pacientii cu laxitate capsulo-articulară accentuată în timpul extracţiei dinţilor;
Luxaţia dentară - accident produs în timpul actelor stomatologice, prin utilizarea defectuoasă a instrumentarului dentar determinând dislocarea dintelui din alveola sa, prin ruperea ligamentelor alveolo-dentare;

M

Mandibula - os mobil, în forma de potcoavă;
Masticaţie - activitate fiziologică, factor principal în formarea şi evoluţia ocluziei în plan mezio-distal;
Materiale compozite - materiale de obturaţie definitivă, cu aspect fizionomic, ce prezintă o bună stabilitate a culorii în timp;
Materiale de amprentă - produse ce reproduc fidel amănuntele câmpului protetic;
Matrice dentară - sistem ce ajută medicul în refacerea conturului dintelui cu materiale de obturaţi definitivă;
Maxilar superior - principalul os în jurul căruia se situează cele 12 oase neurale;
Menton - proeminenţa osoasă anterioară, mediană, rotunjită, a mandibulei;
Mezializare - migrare spre linia mediana a dinţilor situaţi distal faţă de dintele care a fost extras şi care tind să ocupe spaţiul rămas liber;
Migrare dentară - deplasare a dintelui în diferite circumstanţe;
Mobilitate - proprietate de a se mişca;

N

Nanism dentar - distrofie dentară caracterizată prin dinţi prea mici, cu formă normală sau modificată;
Neoplasm - proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral;
Nervi cranieni - nervi în număr de 12 situaţi la craniu, divizaţi fiziologic;
Nevralgie - durere de-a lungul unui trunchi nervos;

O

Ocluzie - raport static sau dinamic între arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulo-craniene;
Odontalgie - durere de origine dentară, cu cauze diferite;
Ortodontie - operatie de indreptare a dintilor;
Osteita - leziune a ţesutului osos propriu-zis, de natură infecţioasă ;

P

Paloare - semn clinic de orientare spre anemie;
Pansament - material protector;
Paralizie - diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare;
Parodontoza - forma distrofică degenerativă a parodontopatiilor marginale cronice, fără fenomene inflamatorii;
Parodontiu de înveliş - fibromucoasă bucală, care acoperă osul alveolar şi înconjoară coletul dintelui, cu rol în formarea şanţului gingival şi a ligamentelor supra alveolare;
Parodontiu marginal - complex de ţesuturi care asigură fixarea dintelui în structurile maxilarului;
Parotidita - inflamaţie a glandei parotide;
Pasta de dinţi - substanţă complexă având rolul de a curăţi suprafeţele dentare, atât prin acţiunea abrazivă, cât şi prin acţiunea detergentă;
Pedodonţie - ştiinţa care se ocupă cu dezvoltarea ontogenetică a dinţilor şi cu principalele boli ale acestora;
Pensa - instrument metalic format din două braţe articulate, de diferite dimensiuni şi forme;
Percuţie - metodă de explorare clinică, constând în producerea unor sunete lovind fie cu degetele, fie prin intermediul unui instrument special o regiune a corpului, pentru a obţine date asupra stării organelor subiacente;
Pericoronarita - complicaţie a accidentului de erupţie a molarului de minte;
Perie de dinţi - instrument principal de curăţire artificială a dinţilor;
Piese dentare - instrumente montate la unitul dentar, cu rol de a transmite energia mecanică produsă de o sursa oarecare către instrumentul rotativ;
Placa bacteriană - componenta bacteriană care adera de dinţi şi necesită să fie îndepărtată;
Plaga dentinară - leziune rezultată în urma actului chirurgical;
Plaga postextractională - leziune rezultată în urma extracţiei;
Proteza dentară - corp fizic confecţionat dintr-o serie de materiale, după indicaţiile medicului, cu scopul de a restaura morfo-functional ţesuturile dentare;
Pulpa dentară - ţesut conjuctiv lax, situat în camera pulpară şi canalul radicular;
Pulpite - inflamaţii pulpare ce se desfaşoară în pulpă într-o succesiune de faze, ca urmare a acţiunii unui agent patogen;

R

Rebazare - metoda prin care se adaugă un strat de acrilat seilor protetice sau bazelor protetice, fără a modifica arcada dentară;
Roentgenterapie - metoda terapeutică de tratament, cu ajutorul agenţilor fizici a unor diverse afecţiuni;

S

Scobitoare - mijloc secundar de igienă bucală, destinat îndepărtării resturilor alimentare interdentare;
Sialoza - alterarea parenchimului glandei salivare;
Sindesmotomie - manoperă prin care se secţionează ligamentul circular al dintelui;
Sinus maxilar - cavitate pneumatică situată în interiorul corpului osului maxilar;
Smalţ - strat puternic mineralizat ce acoperă întreaga coroană a dintelui;
Sonda dentară - instrument din oţeluri inoxidabile necesar examenului stomatologic;
Spatula dentară - instrument folosit la prepararea diferitelor materiale de obturaţie provizorie sau definitivă;
Stomatite - inflamaţii localizate pe porţiuni mai mari ale mucoasei bucale, în mai multe zone topografice ale acestuia;
Stomatologie - ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor cavităţii bucale şi ale anexelor ei, în special ale dinţilor;
Şablon de ocluzie - piesă protetică intermediară;
Şlefuire selectivă - metodă prin care se urmareşte abrazarea artificială a dinţilor, în cazul în care abrazura fiziologică lipseşte sau este insuficienţa;
Ştifturi parapulpare - sisteme speciale de retenţie;

T

Tartru dentar - formaţiuni organo-minerale depozitate pe suprafeţele dinţilor şi pe alte suprafeţe solide din cavitatea bucală;
Telescopare - fenomen de menţinere a protezei parţiale prin fricţiunea ce are loc între două suprafeţe metalice;
Trema - dizarmonie dentoalveolară cu spaţiere interdentară, între dinţii superiori sau între dintii inferiori (exceptie fac centralii superiori);
Trismus - contractură reflex pasageră o muşchilor ridicatori ai mandibulei;

U

Ulceraţie - soluţie de continuitate într-un ţesut pavimentos sau la mucoase;
Ultrasunete - vibraţii mecanice utile în detartraj;
Unit dentar - aparat cu echipament adecvat utilizat în tratamentele stomatologice;

V

Vezicule - leziuni elementare ce apar în diverse afecţiuni;
Vata - material vegetal sau mineral;

W

Walkhoff - substanţă antiseptică utilizată în tratamentul medicamentos al afecţiunilor pulpare;

X

Xerocheilie - uscăciune a buzelor;
Xerostomie - sindrom de gură uscată.